Avantajele,dezavantajele şi oportunităţile oferite de utilizarea Blog în educaţie

       Blog-ul este cea mai facilă metodă de a vă face o pagină web personală. Folosirea unui blog măreşte gradul de interacţiune şi lărgeşte grupul social căruia i se poate adresa. În acest caz, învăţarea nu mai este doar un proces de transfer de informaţii de la instructor la cursant, ci un proces de construire de cunoştinţe în timpul interacţiunii cu ceilalţi participanţi ai grupului la o anumită activitate educativă. Elevii pot participa activ la construirea de cunoştinţe, combinând tipurile de învăţare formală, informală şi nonformală. Metoda blog-ului de postare online a muncii elevului este uşor de iniţiat, antrenat, întreţinut şi revizuit. Învăţarea în echipă este de asemenea prezentă aici datorită posibilităţii elevilor de a citi materialul colegilor care este postat online.Pe lângă faptul că un profesor poate să-şi afişeze pe blog-ul personal informaţii pentru elevi despre lecţiile pe care acesta le ţine, el poate să posteze şi anunţuri sau comentarii pentru profesori.

          Unul din  dezavantajele utilizării blogului ar fi fraptul că  blogul nu este un mijloc de comunicare faţă în faţă, ci unul la distanţă. E nevoie de o instruire în prealabil a utilizatorilor, deoarece nu toţi sunt familiarizaţi cu toate instrumentele ce pot fi folosite pe un blog. Editarea paginilor blog-ului poate fi uneori mai greoaie. Un alt dezavantaj general al blog-urilor este că modul în care sunt publicate însemnările pe un blog este un mare duşman al uzabilităţii (adică ţi-e foarte greu să găseşti informaţia relevantă atunci când ai nevoie de ea). Exista şi o rezistenţă la schimbare din partea unor colegi, care nu consideră că acest mediu virtual de învăţare este unul eficient, chiar în contextul unei proliferări a folosirii noilor tehnologii în educaţie.

Cu toate acestea, blog-ul poate fi considerat un mijloc eficient de comunicare în educaţie. Utilizarea noilor tehnologii în educaţie a mutat accentul de la acumularea de cunoştinţe către acumularea de aptitudini şi competenţe practice necesare atingerii scopului învăţării. Blog-ul face comunicarea dintre profesor şi elev să nu mai pară un monolog, elevul având posibilitatea de a posta un comentariu pe blog-ul profesorului şi să-şi spună părerea cu privire la lecţiile pe care le audiază.

Oraşul Rm. Sărat

               Oraşul Râmnicu Sărat se înscrie administrativ  în judeţul Buzău (în partea de NE), iar geografic în Câmpia piemontană a Râmnicului (într-o zonă care face trecerea de la câmpie la dealurile subcarpatice), la 118 m altitudine, pe râul Râmnicu Sărat, la 163 km de capitala ţării-Bucureşti, la 30 km N-NE de municipiul Buzău, oraşul Râmnicu Sărat (suprafaţa 8,77 km²). El a beneficiat încă din vechi timpuri de o reţea de drumuri comerciale ce l-au legat de principalele oraşe ale Munteniei şi Moldovei şi care i-au hotărât în mod cert dezvoltarea sa în timp ca târg, şi mai târziu ca oraş. Din punctul de vedere al aşezării matematice, oraşul este situat pe paralela de 45^o23’ 48” latitudine N şi meridianul de 27^o3’36” longitudine .

           Cadrul geografic apropiat cuprinde teritorii variate sub aspect fizico şi economico-geografic, care influenţează în bună măsură funcţiile oraşului. Spre vest şi nord-vest apare rama colinelor pericarpatice a cărei linie de creastă culminează în vârfurile Căpăţâna, Baba, Posada şi Funduri (cu înălţimi cuprinse între 300 şi 500m); iar spre nord-est, piemontul Râmnicului (cu altitudine absolută de 160-180m) coboară în pantă uşoară dinspre nord spre sud. În partea de sud şi sud-est se desfăşoară Câmpia Râmnicului cu altitudinea absolută de 70-80m , nefiind afectată în prea mare măsură de subsidenţă.

         Zona oraşului Râmnicu Sărat este inclusă în cadrul Câmpiei piemontane a Râmnicului, câmpie ce formează o unitate geografică complexă cu trăsături proprii unui peisaj relativ recent umanizat, de fapt o câmpie înaltă brăzdată de râul Râmnic, mărginită spre sud de cotitura Buzăului şi străbătută radiar de adevărate lunci, unele terminate cu lacuri, care nu pot fi decât vechile drumuri părăsite ale Râmnicului (Simionescu I., 1919).  Procesul de umanizare progresivă a acestui spaţiu a beneficiat în timp istoric de un ansamblu de condiţii impuse de elementele fizico-geografice care, de la un loc la altul şi-au manifestat caracterul restrictiv sau de favorabilitate. Intervenţia antropică din ultimul secol, prin importante modificări asupra unor elemente naturale, au constituit o puternică premisă pentru eliminarea limitelor restrictive. De asemenea, exploatarea resurselor acestei zone a căpătat trăsături specifice şi s-a amplificat de la o etapă istorică la alta. În ansamblu se remarcă modificări favorabile, unele elemente, care altădată aveau caracter restrictiv, devenind astăzi permisive desfăşurării activităţii umane.