Oraşul Rm. Sărat

               Oraşul Râmnicu Sărat se înscrie administrativ  în judeţul Buzău (în partea de NE), iar geografic în Câmpia piemontană a Râmnicului (într-o zonă care face trecerea de la câmpie la dealurile subcarpatice), la 118 m altitudine, pe râul Râmnicu Sărat, la 163 km de capitala ţării-Bucureşti, la 30 km N-NE de municipiul Buzău, oraşul Râmnicu Sărat (suprafaţa 8,77 km²). El a beneficiat încă din vechi timpuri de o reţea de drumuri comerciale ce l-au legat de principalele oraşe ale Munteniei şi Moldovei şi care i-au hotărât în mod cert dezvoltarea sa în timp ca târg, şi mai târziu ca oraş. Din punctul de vedere al aşezării matematice, oraşul este situat pe paralela de 45^o23’ 48” latitudine N şi meridianul de 27^o3’36” longitudine .

           Cadrul geografic apropiat cuprinde teritorii variate sub aspect fizico şi economico-geografic, care influenţează în bună măsură funcţiile oraşului. Spre vest şi nord-vest apare rama colinelor pericarpatice a cărei linie de creastă culminează în vârfurile Căpăţâna, Baba, Posada şi Funduri (cu înălţimi cuprinse între 300 şi 500m); iar spre nord-est, piemontul Râmnicului (cu altitudine absolută de 160-180m) coboară în pantă uşoară dinspre nord spre sud. În partea de sud şi sud-est se desfăşoară Câmpia Râmnicului cu altitudinea absolută de 70-80m , nefiind afectată în prea mare măsură de subsidenţă.

         Zona oraşului Râmnicu Sărat este inclusă în cadrul Câmpiei piemontane a Râmnicului, câmpie ce formează o unitate geografică complexă cu trăsături proprii unui peisaj relativ recent umanizat, de fapt o câmpie înaltă brăzdată de râul Râmnic, mărginită spre sud de cotitura Buzăului şi străbătută radiar de adevărate lunci, unele terminate cu lacuri, care nu pot fi decât vechile drumuri părăsite ale Râmnicului (Simionescu I., 1919).  Procesul de umanizare progresivă a acestui spaţiu a beneficiat în timp istoric de un ansamblu de condiţii impuse de elementele fizico-geografice care, de la un loc la altul şi-au manifestat caracterul restrictiv sau de favorabilitate. Intervenţia antropică din ultimul secol, prin importante modificări asupra unor elemente naturale, au constituit o puternică premisă pentru eliminarea limitelor restrictive. De asemenea, exploatarea resurselor acestei zone a căpătat trăsături specifice şi s-a amplificat de la o etapă istorică la alta. În ansamblu se remarcă modificări favorabile, unele elemente, care altădată aveau caracter restrictiv, devenind astăzi permisive desfăşurării activităţii umane.